Poduri dunărene cu structură complexă

Cum a apărut

Pentru asigurarea unei capacități de circulație și transport corespunzătoare nivelului anilor 1982-1985, se impunea realizarea unor noi poduri care să sporească viteza de circulație, siguranța circulației și confortul călătorilor. Astfel, la data de 31.10.1974 pentru Podul Borcea, respectiv 20.11.1975 pentru Podul Cernavodă, se emit temele de proiectare.

În anii 1980-1990, întregul complex feroviar și rutier se remarca în fața tuturor proiectelor de infrastructură prin complexitatea soluțiilor adoptate și prin amplul proces de proiectare, rezultat în urma unor studii aprofundate.

Informații tehnice

Podul peste brațul Borcea la Fetești

Are o lungime de aproximativ 970 m, din care trei deschideri de viaduct pe malul stâng (49.50 + 50 + 49.50), podul principal 3×140.00 m și opt deschideri de viaduct pe malul drept (două tronsoane de 49.50 + 2×50 + 49.50 m).

Viaductele rutiere de acces au practic aceleași deschideri și sunt realizate din tabliere independente de beton precomprimat.

Podul peste Dunăre la Cernavodă

Are o lungime de peste 1.700 m, din care 17 deschideri de cale ferată pe malul stâng (5 structuri continue a câte trei deschideri de 60.50 + 60.90 + 60.50 și două deschideri independente de 68.50 m), podul principal mixt de cale ferată și șosea (140.00 + 190.00 + 140.00 m) și o deschidere de 68.50 m pe malul drept.

Viaductele rutiere de acces, independente pentru cele două sensuri de mers, sunt alcătuite din câte trei tabliere continue, cu cinci sau șase deschideri de lungimi variabile, cuprinse între 58.17 m și 71.91 m, pilele fiind amplasate în aceeași secțiune transversală cu cele două viaducte feroviare.